vineri, octombrie 29, 2010

Inspiration



“People, even more than things, have to be restored, renewed, revived, reclaimed, and redeemed; never throw out anyone.”
I was asked to act when I couldn't act. I was asked to sing 'Funny Face' when I couldn't sing, and dance with Fred Astaire when I couldn't dance - and do all kinds of things I wasn't prepared for. Then I tried like mad to cope with it.” Audrey Hepburn


Acum putin timp, aveam in fata un buchet de trandafiri albi... Ii priveam zambind, stiind ca sunt de la niste persoane dragi, si ma gandeam cat de frumos ar fi daca ar rezista o eternitate: sa ramana vesnic albi, pentru a-mi aminti sa zambesc mereu.
Ii admiram si ma gandeam sa scriu despre oamenii care ma inspira, despre realitate. Nu de mult, am realizat cat putem sa influentam viata cuiva. Si am mai invatat ca timpul poate schimba lumea cu rapiditate, lasand sa iasa la iveala o noua realitate, care sterge multe din invaturile vechi, din mituri si din "adevarurile inefabile".
Insa vorbele bune, cuvintele, sunetele cu inteles, pot fi scurte si repede rostite, dar ecoul lor este nesfarsit. Puterea acestora ridica din cenusa lumi si tot ea darama intr-o clipa.
Asa sunt si trandafirii:cresc, infloresc, ne bucura. Zambim, ii admiram si ne gandim la persoana/persoanele de la care i-am primit. Apoi, se ofilesc. Tot ce ramane de facut este sa pastram in viata ceea ce ne face sa zambim, precum trandafirii, adica persoanele dragi care ni i-au daruit si clipele petrecute cu acestia (3, cuvinte, secunde, trandafiri).

P.S. "Living is like tearing through a museum. Not until later do you really start absorbing what you saw, thinking about it, looking it up in a book, and remembering - because you can't take it in all at once."
"The best thing to hold onto in life is each other."

vineri, octombrie 22, 2010

Poveste


"Spune-mi cat cantareste un fulg de nea?" l-a intrebat pitigoiul pe porumbel. "Ce altceva decat nimic?" a sunat raspunsul. "Se prea poate sa ai dreptate", raspunse pitigoiul, "asa gandeam si eu, dar.." Si incepu a-i povesti prumbelului intamplarea ce-l nedumerise in urma cu o zi.

"Ma aflam pe creanga unui brad, cand a pornit ninsoarea. Nu era vifor, ci o ninsoare lina, blanda ca un vis. Neavand ceva mai bun de facut, am inceput sa numar fulgii ce cadeau pe ramura pe care stateam. Si ajunsesem la fulgul cu numarul 3.751.952, cand...". "Cand s-a oprit ninsoarea", il completa porumbelul, mandru de intuitia sa. "Nu. atunci a cazut fulgul 3.751.953 si ramura s-a rupt..."

'Povestea auzita candva, mi-a ramas intiparita in memorie si-mi revine in minte de fiecare data cand sunt pusa in situatia de a cantari greutatea unei fapte, a unei decizii ce sta in puterea mea. Gesturi carora nu le dam mare importanta, pot avea un ecou nebanuit in cei de langa noi. Si exista clipe in viata in care cu o privire, cu un cuvant, cu o neasteptata hotarare, putem schimba totul in cei ce ne sunt aproape.

In caderea lui, fulgul ne spune el insusi o poveste, cu talc aparte: trebuie sa cautam adevarul fiecarei clipe, oricat de incomod sau dureros ar fi, indiferent de evolutia noastra pe verticala si sa ne asumam alegerile facute, oricate motivatii am avea in spatele lor.

Totul pare sa se scurga firesc, cu compromisul micilor greseli, pana in clipa in care fulgul cu numarul 3 milioane si... nu mai permite drumul de intoarcere!'

luni, octombrie 04, 2010

Tango d'amour



Cand aveam trei ani am intrebat-o pe mama de ce nu poate inima mea sa bata doar o singura data. Si mama stii ce mi-a raspuns? Ca daca ar bate doar o singura data, n-ar mai exista golurile dintre batai. Si atunci am intrebat-o: "Dar de ce as avea nevoie de golurile dintre batai?" Ea mi-a raspuns: "Pentru ca, intr-o zi, cineva sa vina sa le umple"!

miercuri, august 25, 2010

Briza


Ajunge sa simti o singura data sarutul razelor de soare
Ca sa realizezi cat de mult esti de pretuit.
Arunca o privire in trecut si intreaba-te:
'Cu ce am gresit atunci? Ce pot schimba acum?'.
Viata e un curcubeu... Tu esti cel care isi alege culorile propriului destin.
Fluturi de smarald iti ating nasul. Sunt dorinte?
Numara-i! Nenumarati!
Orizonturi deschise, cer nelimitat, viitor, spatiu...
Cate lucruri sunt limitate in lumea asta? Au ele culori?
Doar tu esti cel care limiteaza infinitul. Are el granite?
Puncte de suspensie... Lucruri ramase nespuse sau ascunse. De cand?
Nimic nu mai conteaza acum.
Zboara si indeplineste-mi dorinta! Zambesc.
Sunetul aripilor tale in vant. Cate secunde au trecut?! Etern. Nelimitat.
Atat de ciudat este acest lucru pe care noi il numim prietenie
Si acum cand il avem, nu ii putem da drumul pentru ca nu vrem.
Dar uitam. Lucrurile isi schimba culoarea, iar semnificatiile sunt pierdute...
Vreau sa visez.
Ajung la tine. Mai ai dorinte? Nu pot face asta singura.
Stropi de ploaie din cer, pe pamant.
Clipe nemasurate intr-o clepsidra rasturnata de vant...

joi, februarie 18, 2010

sâmbătă, februarie 06, 2010